Scutirea de la plata taxei de timbru in procedura insolventei

Scutirea de la plata taxei judiciare de timbru se aplică și cererilor de chemare în judecată însușite de către administratorul / lichidatorul judiciar (acțiuni care sunt introduse anterior deschiderii procedurii de insolvență de către debitor) sau doar celor care sunt introduse direct de către administratorul / lichidatorul judiciar, după deschiderea procedurii de insolvență?

 În practică este destul de des întâlnită situația în care, la data deschiderii procedurii de insolvență, debitorul are deja demarate diverse acțiuni în pretenții formulate în vederea recuperării creanțelor sale. În acest context se ridică întrebarea dacă astfel de acțiuni, în măsura în care sunt însușite ulterior de către administratorul judiciar, sunt, la rândul lor, scutite de plata taxei de timbru sau nu. În considerentele deciziei nr. 147/2013 pronunțate de către Inalta Curte de Casație și Justiție, Secția a II-a Civilă (disponibilă aici) au fost analizate aceste aspecte.

„Potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor actului normativ evocat, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru.

Prin adoptarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 s-a extins sfera scutirilor de la plata taxei de timbru la toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau lichidator în aplicarea dispozițiilor legii privind procedura insolventei, inclusiv pentru recuperarea creanțelor.

Analizând textul art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, rezultă că scutirea de plata taxelor de timbru are caracter general, în sensul că privește toate acțiunile promovate de administratorul judiciar sau lichidator, indiferent împotriva cui sunt îndreptate și indiferent care este felul sau natura cererii formulate, astfel încât nici una dintre aceste acțiuni nu poate fi anulată ca netimbrată.

Astfel, interpretând textul de lege anterior evocat, nu în sensul său literal, ci în spiritul său, prin raportare la intenția legiuitorului la edictarea normei, rezultă că a vizat proteguirea patrimoniului societății debitoare și implicit a creditorilor acesteia. Ca atare, întrucât prin textul legal precitat s-a instituit exceptarea de la plata taxei judiciare de timbru a tuturor acțiunilor formulate prin administratorul sau lichidatorul judiciar, de același beneficiu trebuie să se bucure și acțiunile sau căile de atac exercitate sau însușite de unul dintre reprezentanții menționați ai societății în insolvență, ca și consecință a prezumției de ocrotire a intereselor societății căreia i s-a ridicat dreptul de administrare.

Limitarea aplicării scutirii de la plata taxei de timbru, exclusiv la categoria acțiunilor introduse de administratorul sau lichidatorul judiciar, așa cum prevede textul art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, fără a include și categoria cererilor însușite de aceștia, dând astfel normei o interpretare strict literală, ar avea semnificația limitării finalității intenției legiuitorului însuși, de a proteja interesele societății împotriva căreia s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței ulterior promovării unor acțiunii care aveau tocmai acest scop, prejudiciind societatea, în loc de a-i asigura o facilitate.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte apreciază, prin prisma dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, că apelul declarat de pârâta (Ÿ), ulterior însușit de lichidatorul judiciar desemnat (Ÿ), prin care se tinde la reformarea unei hotărâri prin care societatea a fost obligată la plata unei sume de bani, urmărindu-se protejarea patrimoniului societății, este scutit de la plata taxei de timbru.

De asemenea, se reține că procedând la anularea ca netimbrat apelul pârâtei, ulterior momentului deschiderii împotriva acesteia a procedurii insolvenței, instanța de prim control judiciar, sancționând partea pentru că nu s-a conformat dispoziției de achitare a plății taxei de timbru cu a cărei mențiune a fost citată, a pronunțat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea normelor speciale referitoare la scutirea de la plata taxei de timbru a acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator, actul de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale, fiind de natură a-l pricinui pârâtei o vătămare – lipsirea de un grad de jurisdicție, care nu poate fi înlăturată.

Raportat la cele anterior expuse, Înalta Curte reține ca fiind fondată critica dezvoltată de pârâtă circumscris motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât, potrivit prevederilor art. 312 alin. (1) și alin. (5) din același cod, urmează să admită recursul declarat de pârâta (Ÿ) prin lichidator judiciar (Ÿ), actual (Ÿ) și să caseze decizia atcată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să verifice incidența în cauză a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora operează suspendarea de drept în cazul acțiunilor judiciare sau extrajudiciare sau a măsurilor de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale.”

(I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 147/2013 pronunțată în data de 22.01.2013)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *