Restructurarea nu este un concept inchis. Sfera sa de aplicabilitate nu trebuie restransa doar anumitor domenii juridice. Procesul de restructurare este un proces dinamic, care se caracterizeaza prin utilizarea unui set de instrumente, utilizare care are ca scop direct depasirea dificultatilor financiare survenite.

In esenta, scopul procesului de restructurare este, in primul rand, acela de a minimiza pierderile suferite si apoi de a restabili cresterea si eficienta activitatii economice. Demersurile sunt initiate asupra si in vederea modificarii structurii si compozitiei activelor si / sau a pasivelor companiei si poate implica modificari corporative, operationale si / sau financiare.

Trebuie retinut ca restructurarea sau reorganizarea reprezinta, in esenta, o reactie de aparare in fata dificultatilor financiare.

Definitii ale restructurarii

Intalnim definitii ale restructurarii sau reorganizarii in urmatoarele acte normative:

Directiva (UE) 2019/1023: Art. 2 alin. (1) pct. 1

„«restructurare» inseamna masuri prin care se urmareste restructurarea activitatii debitorului care includ schimbarea componentei, a conditiilor sau a structurii activelor si pasivelor debitorului sau a oricarei alte parti a structurii capitalului debitorului, cum ar fi vanzarea de active sau de parti din activitate si, in cazul in care este astfel prevazut in dreptul intern, vanzarea intreprinderii ca subansamblu functional, precum si eventualele modificari operationale necesare, sau o combinatie a acestor elemente;”

Legea 85/2014: art. 5 alin.(1) pct. 54

„reorganizare judiciara este procedura ce se aplica debitorului in insolventa, persoana juridica, in vederea achitarii datoriilor acestuia, conform programului de plata a creantelor. Procedura de reorganizare presupune intocmirea, aprobarea, confirmarea, implementarea si respectarea unui plan, numit plan de reorganizare, care poate sa prevada, nelimitativ, impreuna sau separat:
a) restructurarea operationala si / sau financiara a debitorului;
b) restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;
c) restrangerea activitatii prin lichidarea partiala sau totala a activului din averea debitorului;”

Codul civil: Art. 232, 233

„Art. 232 Notiune
Reorganizarea persoanei juridice este operatiunea juridica in care pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice si care are ca efecte infiintarea, modificarea ori incetarea acestora.
Art. 233 Modurile de reorganizare
(1) Reorganizarea persoanei juridice se realizeaza prin fuziune, prin divizare sau prin transformare.
(2) Reorganizarea se face cu respectarea conditiilor prevazute pentru dobandirea personalitatii juridice, in afara de cazurile in care prin lege, actul de constituire sau statut se dispune altfel.”

In O.G. 6/2019 nu exista o astfel de definitie dar putem deduce ce se intelege prin restructurare din prevederile care stabilesc continutul planului de restructurare:

„Articolul 4 Continutul planului de restructurare
(1) Planul de restructurare cuprinde, in mod obligatoriu, urmatoarele:
a) prezentarea cauzelor si amploarea dificultatii financiare a debitorului, precum si masurile luate de debitor pentru depasirea acestora;
b) situatia patrimoniala a debitorului;
c) informatii referitoare la cauzele pentru care debitorul nu poate beneficia de esalonarea la plata conform Codului de procedura fiscala ;
d) masurile de restructurare a debitorului si modalitatile prin care debitorul intelege sa depaseasca starea de dificultate financiara, cu termene clare de implementare, masurile de restructurare a obligatiilor bugetare, precum si prezentarea indicatorilor economico-financiari relevanti care sa demonstreze restaurarea viabilitatii debitorului.
(2) Restructurarea obligatiilor bugetare poate fi constituita din una sau mai multe masuri, din care una dintre masuri trebuie sa fie reprezentata de inlesnirile la plata obligatiilor bugetare. Masurile de restructurare a obligatiilor bugetare care pot fi propuse prin planul de restructurare sunt urmatoarele:
a) inlesniri la plata obligatiilor bugetare. Prin inlesniri la plata obligatiilor bugetare, in sensul prezentului capitol, se intelege plata esalonata a obligatiilor bugetare principale, precum si amanarea la plata a accesoriilor si/sau a unei cote din obligatiile bugetare principale, in vederea anularii potrivit art. 18 .
b) conversia in actiuni a obligatiilor bugetare principale, in conditiile reglementate la art. 264 din Codul de procedura fiscala ;
c) stingerea obligatiilor bugetare principale prin darea in plata a unor bunuri imobile ale debitorului, potrivit dispozitiilor art. 263 din Codul de procedura fiscala ;
d) anularea unor obligatii bugetare principale potrivit art. 18 . (…)
(5) Planul de restructurare poate sa prevada urmatoarele masuri de restructurare a debitorului, precum:
a) restructurarea operationala si/sau financiara;
b) restructurarea corporativa prin modificarea structurii de capital social;
c) restrangerea activitatii prin valorificarea partiala a activelor din averea debitorului.”

In functie de momentul in care intervine o astfel de aparare putem determina si care este tipul adecvat de procedura care poate fi utilizat.

Continuumul procedurilor de restructurare

In literatura de specialitate, dinamica procesului de restructurare a fost identificata sub forma unui continuum[1]. Metoda adecvata de restructurare evolueaza, gradual, de la procedurile de restructurare informale (restructurari contractuale, in afara instantei) pana la proceduri de reorganizare formalizate, reglementate de legislatia in vigoare:

Continuumul procedurilor de restructurare

I. Procedurile de restructurare informale[2]

Restructurarea informală este restructurarea in afara instantei, fara interventia vreunei proceduri judiciare („out-of-court” „workout”). In esenta, aceasta procedura se implementeaza prin intermediul unui contract multilateral incheiat intre debitor si creditorii sai. Acest contract produce efecte juridice obligatorii atat intre debitor si creditorii semnatari dar si intre creditorii semnatari insisi.

Conform art. 1.169 Cod civil: „Partile sunt libere sa incheie orice contracte si sa determine continutul acestora, in limitele impuse de lege, de ordinea publica si de bunele moravuri”

Avantaje:

  • Fiind o procedura informala, nu trebuie dovedita starea de dificultate financiara sau indeplinite alte conditii procedurale pentru implementarea procedurii;

  • Partile au libertatea deplina de negociere. Aceasta libertate, exercitata cu buna-credinta, va fi protejata ulterior, in cazul in care se va ajunge in procedura de insolventa. In acest sens, art. 117 alin. (3) Legea 85/2014 prevede urmatoarele: „(3) Prevederile alin. (2) lit. d)–f) nu sunt aplicabile actelor incheiate, cu buna-credinta, in executarea unui acord cu creditorii, incheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca acordul sa fi fost de natura a conduce, in mod rezonabil, la redresarea financiara a debitorului si sa nu aiba ca scop prejudicierea si / sau discriminarea unor creditori. Prevederile de mai sus se aplica si actelor juridice incheiate in cadrul procedurilor prevazute la titlul I”);

  • Nu exista o limitare in timp impusa pentru rezolvarea dificultatilor financiare;

Dezavantaje:

  • Fiind un contract, pentru a produce efecte juridice este necesar acordul unanim al creditorilor;

  • Unii creditori pot actiona dizident in incercarea de a-si recupera integral propria lor creanta (ruperea echilibrului Nash[3]) si nu exista resorturi legale de a bloca un astfel de comportament;

  • In cazul existentei unor datorii bugetare restructurarea nu se poate face in afara unei proceduri legale.

II. Procedurile imbunatatite de restructurare[4]

Sunt proceduri care pastreaza, in esenta, aceeasi natura contractuala dar care sunt imbunatatite prin utilizarea in cadrul lor a anumitor uzante sau bune practici. Incorporarea acestor uzante in cadrul procesului de restructurare ajuta la depasirea anumitor impedimente sau blocaje inerente procedurilor informale.

Conform art. 1 alin. (1) Cod civ. Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzantele si principiile generale ale dreptului”

O preconditie a acestei proceduri este aceea ca actorii implicati in procesul de restructurare sa adere la astfel de uzante sau bune practici. Acest aspect implica necesitatea existentei unei anumite omogenitati la nivelul grupului.

Exemplul clasic pentru acest tip de procedura este tehnica „London Approach” care se bazeaza pe urmatorul set de principii:

1. Standstill: Bancile creditoare cad de acord sa nu-si exercite dreptul de a solicita deschiderea procedurii de insolventa impotriva debitorului.

2. Information. Orice decizie este luata pe baza unor informatii relevante, fidele si fundamentate, impartasite cu toate bancile creditoare si in privinta careia exista obligatia de confidentialitate.

3. Negociation and decision on viability. Bancile creditoare trebuie sa colaboreze pentru a-si forma o viziune unitara in privinta chestiunii daca sprijina sau nu in continuare debitorul si, daca da, in ce forma.

4. Business plan and new money. Toate bancile creditoare trebuie sa suporte in egala masura sarcina sprijinirii debitorului.

III. Procedurile de restructurare hibrid

Sunt denumite astfel intrucat reprezinta un amestec intre libertatea contractuala, specifica procedurilor informale si interventia, in anumite puncte, a instantelor judecatoresti. Legea 85/2014 reglementeaza, sub titlul „Proceduri de prevenire a insolventei”, doua astfel de proceduri: Mandatul ad-hoc si Concordatul preventiv

Mandatul ad-hoc (Art. 10 – 15)

Reglementarea nu este una foarte amanuntita. In esenta, aceasta procedura, care este o procedura confidentiala nu publica, presupune numirea de catre instanta a unui mediator, practician in insolventa (mandatarul ad-hoc) care va negocia cu creditorii. Legea prevede doar modul de numire al mandatarului ad-hoc, obiectivul mandatului si mecanismele pe care le poate utiliza mandatarul in atingerea obiectivului sau. In afara de aceste prevederi exprese, in cele 90 de zile alocate ajungerii la un acord, rolul primordial revine procedurii de restructurare informale, procedura contractuala.

In cadrul unei proceduri informale de restructurare, negocierile au sanse mai mari de reusita cand sunt mediate de experti independenti. Creditorii sunt ajutati de analizele si informatiile puse la dispozitie de catre experti, putandu-si forma astfel mai usor o opinie clara si obiectiva asupra activitatii si viabilitatii debitorului. De asemenea, expertii desemnati vor interveni in luarea masurilor necesare stoparii pierderilor si vor concepe si fundamenta planul de restructurare.[5]

In cazul survenirii unei dificultati financiare si in vederea pregatirii viitoarelor negocieri cu creditorii, trebuie creionat cat mai rapid un plan de criza cu focus pe fluxul de trezorerie (in perioada de criza instrumentul principal de lucru este cash-flow-ul). Planul va avea urmatorii pasi:

A) Analiza impactului:

  • Sensibilitatea businessului in contextul de criza si cuantificarea impactului (analiza de senzitivitate a riscului)
  • Analizarea aprofundata a viabilitatii businessului: este activitatea companiei una viabila, care sa merite eforturile de salvgardare? Are compania sanse de supravietuire?
  • Evaluarea resurselor financiare si raportarea acestora la nevoia viitoare de disponibilitati (cat rezista societatea cu actualele fonduri)
  • Evaluarea resurselor umane (impactul asupra productivitatii)
  • Evaluarea pietei (modificarile zilnice din piata) si a pozitiei companiei pe piata
  • Evaluarea parteneriatelor comerciale (impactul relatiilor comerciale cu clientii si furnizorii)

B) Adoptarea si implementarea de masuri rapide

  • Prioritizarea in timp: mentinerea costurilor absolut necesare pentru activitatile curente si implicit eliminarea tuturor costurilor care nu aduc beneficiu economic si intrari de disponibilitati imediate.
  • Segmentarea companiei: eliminarea sau restructurarea departamentelor/persoanelor ineficiente in acest context (reduceri de personal, somaj tehnic etc); focus asupra produselor profitabile si care aduc cat mai rapid disponibilitati; stoparea productiei/prestarilor de servicii pentru produse care nu au vandabilitate ridicata, profitabilitate si incasare rapida a pretului; inchiderea unor operatiuni; concentrarea resurselor pe clientii/produsele/canalele de top.
  • Stopare investitiilor (avand in vedere ca, pentru moment, nu stim daca exista timp de recuperare a banilor investiti), analiza riguroasa a achizitiilor, alte masuri de cost-cutting.
  • Managementul stocurilor (evitare stocaje, prelungirea perioadei de livrare daca este cazul) si al creantelor (evitare blocari de lichiditati in debitori care nu-si indeplinesc la timp obligatiile, eliminarea clientilor cu cele mai proaste rezultate)
  • Restructurarea/amanarea la plata a datoriilor (renegocieri cu creditorii societatii – termene de plata, obtinerea de credit-furnizor, prelungire linii credit, facilitati obtinute de la creditori)
  • Alte masuri specifice activitatii pentru gestionarea fluxurilor comerciale si de disponibilitati
  • Tot ce nu contribuie pozitiv la cash flow in termen scurt se elimina.
  • Supravietuirea e primordiala in aceasta faza decat cota de piata.

C) Asigurarea fluxurilor de trezorerie pentru aceasta perioada (managementul de cash) – instrumentul principal de lucru este Daily Cash Flow Forecast

  • Evaluarea de cash flow presupune o abordare extrem conservatoare.
  • Previzionarea intrarilor si iesirilor de disponibilitati banesti pe baza analizelor prezentate mai sus si actualizarea acestora pe intreaga perioada
  • Managerul trebuie sa controleze direct cash flow-ul, platile se fac numai dupa o analiza riguroasa si aprobarea acestora.

Pe langa planul de actiune orientat catre cash-flow, trebuie prioritizata mentinerea transparentei si prezervarea increderii din partea partenerilor. Trebuie pastrat in vedere faptul ca aceleasi nevoi de disponibilitati si supravietuire o au atat creditorii cat si debitorii companiei si numai printr-un acord comun si punerea la dispozitie a unor date transparente se poate genera incredere intre partenerii si implicit asigurarea fluxurilor de disponibilitati necesare in perioada de dificultate financiara.

Concordatul preventiv (Art. 16 – 37)

Concordatul preventiv beneficiaza de o reglementare mai ampla decat mandatul ad-hoc. In esenta, procedura pastreaza aceeasi natura contractuala insa legea reglementeaza mecanisme care imbunatatesc procesul de aprobare si implementare a planului de restructurare.

Astfel, nu mai este necesar un acord unanim al creditorilor. Planul de restructurare poate fi aprobat de creditorii care reprezinta 75% din valoarea creantelor acceptante si necontestate. Dupa aprobarea lui de catre creditori acest plan devine obligatoriu prin omologarea lui de catre judecatorul sindic.

Omologarea concordatului preventiv are, totodata, un efect suspensiv asupra urmaririi individuale a creditiorilor semnatari. Dispunand omologarea se dispune suspendarea tuturor procedurilor de executare silita. In privinta creditorilor nesemnatari ai concordatului, judecatorul poate impune, la cerere, amanarea scadentei creantelor cu un termen de maxim 18 luni, cu conditia acordarii de garantii. Concordatul preventiv omologat este opozabil si creditorilor bugetari, in cazul in care in cuprinsul acestuia sunt respectate conditiile legale din materia ajutorul de stat. De asemenea, acesta profita si codebitorilor, fideiusorilor si tertilor garanti inclusiv sub aspectul modificarii creantelor.

IV. Procedurile de restructurarea formale (legale)

Aceasta categorie cuprinde mecanisme de restructurare reglementate de lege care pot fi utilizate in afara unei proceduri de insolventa.

Fuziunea si divizarea (Art. 238 – 251^1 Legea 31/1990)

„(1) Fuziunea este operatiunea prin care:
a) una sau mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei alte societati in schimbul repartizarii catre actionarii societatii sau societatilor absorbite de actiuni la societatea absorbanta si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate; sau
b) mai multe societati sunt dizolvate fara a intra in lichidare si transfera totalitatea patrimoniului lor unei societati pe care o constituie, in schimbul repartizarii catre actionarii lor de actiuni la societatea nou-constituita si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.
(2) Divizarea este operatiunea prin care:
a) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera mai multor societati totalitatea patrimoniului sau, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile beneficiare si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate;
b) o societate, dupa ce este dizolvata fara a intra in lichidare, transfera totalitatea patrimoniului sau mai multor societati nou-constituite, in schimbul repartizarii catre actionarii societatii divizate de actiuni la societatile nou-constituite si, eventual, al unei plati in numerar de maximum 10% din valoarea nominala a actiunilor astfel repartizate.
(2^1) Divizarea poate avea loc si prin transferul simultan al patrimoniului societatii divizate catre una sau mai multe societati existente si una sau mai multe societati nou-constituite. Prevederile alin. (2) se aplica in mod corespunzator.
(3) Fuziunea sau divizarea se poate face si intre societati de forme diferite.”

Prin aceste mecanisme se permite, fie concentrarea activitatii unor societati in vederea crearii unei societati mai puternice, fie divizarea activitatii unei societati supradimensionate.[6]

In cadrul Legii 31/1990 aceste mecanisme de restructurare beneficiaza de o reglementare amanuntita. La baza acestei reglementari speciale se afla normele de drept comun mentionate mai sus, art. 232, 233 Cod civ..

Proiectul de divizare sau fuziune trebuie sa cuprinda:

A) Forma, denumirea si sediul social ale tuturor societatilor implicate in fuziune sau divizare;

B) Fundamentarea si conditiile fuziunii sau ale divizarii;

C) Conditiile alocarii de actiuni la societatea absorbanta sau la societatile beneficiare;

D) Data de la care actiunile sau partile sociale prevazute la lit. c) dau detinatorilor dreptul de a participa la beneficii si orice conditii speciale care afecteaza acest drept;

E) Rata de schimb a actiunilor sau partilor sociale si cuantumul eventualelor plati in numerar;

F) Cuantumul primei de fuziune sau de divizare;

G) Drepturile conferite de catre societatea absorbanta sau beneficiara detinatorilor de actiuni care confera drepturi speciale si celor care detin alte valori mobiliare in afara de actiuni sau masurile propuse in privinta acestora;

H) Orice avantaj special acordat expertilor la care se face referire la art. 243^3 si membrilor organelor administrative sau de control ale societatilor implicate in fuziune sau in divizare;

I) Data situatiilor financiare ale societatilor participante, care au fost folosite pentru a se stabili conditiile fuziunii sau ale divizarii;

J) Data de la care tranzactiile societatii absorbite sau divizate sunt considerate din punct de vedere contabil ca apartinand societatii absorbante sau uneia ori alteia dintre societatile beneficiare;

K) In cazul divizarii:

  • descrierea si repartizarea exacta a activelor si pasivelor care urmeaza a fi transferate fiecareia dintre societatile beneficiare;

  • repartizarea catre actionarii sau asociatii societatii divizate de actiuni, respectiv parti sociale, la societatile beneficiare si criteriul pe baza caruia se face repartizarea.

Restructurarea obligatiilor bugetare (O.G. 6/2019)

O alta modalitate de restructurare prevazuta de lege este procedura de restructurare reglementata de O.G. 6/2019. Prin intermediul instrumentelor oferite de acest act normativ, pot fi restructurate obligatiile bugetare principale restante la data de 31 decembrie 2020 si neachitate pana la data emiterii certificatului de atestare fiscala, precum si obligatiile bugetare accesorii.

Chiar daca aceasta procedura este restransa la sfera obligațiilor bugetare, mecanismul reglementat de lege ar putea fi utilizat in combinatie cu celelalte mecanisme astfel incat sa existe o abordare unitara a restructurarii.

O prezentare mai in detaliu a acestei proceduri poate fi gasita in urmatoarele materiale:

Restructurarea obligatiilor bugetare

Restructurarea obligatiilor bugetare in 8 pasi

V. Procedura reorganizarii judiciare (Procedura insolventei)

Primul avantaj incontestabil al intrarii in procedura de insolventa este suspendarea de drept a tuturor actiunilor de executare silita sau a oricaror alte actiuni de recuperarea a creantei indreptate impotriva averii debitorului. In acest fel, compania beneficiaza de un ragaz in vederea conceperii si propunerii unui proiect de restructurare.

Perioada de la deschiderea procedurii de insolventa pana la data confirmarii unui plan de reorganizare se numeste perioada de observatie. In cadrul acestei perioade, sunt efectuate demersurile prealabile necesare in vederea propunerii unui plan de reorganizare (analiza cauzelor insolventei, stabilirea definitiva a pasivului, stabilirea si evaluarea activelor din patrimoniu) Cu cat mai repede sunt parcurse aceste etape procedurale cu atat mai repede se poate ajunge in etapa de reorganizare.

Textele legale care reprezinta sediul materiei in privinta procedurii de reorganizare judiciara sunt art. 132 – 144 din Legea 85/2014.

Un plan de reorganizare poate fi propus, in 30 de zile de la depunerea tabelului definitiv de creante, de catre debitor, administratorul judiciar sau creditorii detinand impreuna cel putin 20% din masa credala. Legea prevede ca un plan de reorganizare trebuie sa cuprinda urmatoarele:

Plan de reorganizare - continut

Dupa depunerea planului, legea asigura o perioada de minim 20 de zile, maxim 30 de zile pentru studierea planului de catre creditori. Dupa aceasta perioada are loc o adunare generala a creditorilor in care se voteaza asupra planului de reorganizare propus.

Fiecare creditor voteaza individual insa cuantificarea votului acestuia se va face la nivelul categoriei de creante din care face parte creanta respectivului creditor. Planul se considera aprobat de catre adunarea generala a creditorilor daca la nivelul categoriilor de creante sunt indeplinite urmatoarele majoritati:

  • Existand 5 categorii de creante – planul este acceptat de cel putin 3 categorii;

  • Existand 3 categorii de creante – planul este acceptat de cel putin 2 categorii

  • Existand 2 sau 4 categorii de creante – planul este acceptat de cel putin jumatate dintre categorii

  • In toate cazurile trebuie indeplinita conditia ca una dintre categoriile defavorizate sa accepte planul si ca cel putin 30% din totalul valoric al masei credale sa accepte planul;

Dupa etapa votarii planului urmeaza etapa finala a confirmarii planului de reorganizare de catre judecatorul sindic.

Principiul esential al oricarei reorganizari este acela de a nu crea niciunui creditor o situatie mai rea decat ar avea-o creanta acestuia in cazul in care debitorul nu ar fi intrat in reorganizare ci ar fi intrat direct in faliment, in lichidare. Institutia juridica care reglementeaza acest principiu se numeste „tratamenul corect si echitabil”.

Planul de reorganizare trebuie sa contina o simulare a acestei situatii ipotetice (simularea de faliment). Acest exercitiu reprezinta mijlocul tehnic prin care se demonstrează ca planul propus respecta principiul tratamentului corect si echitabil. Legea stabileste ca tratamentul corect si echitabil este respectat cand sunt indeplinite urmatoarele conditii:

  • niciuna dintre categoriile care resping planul si nicio creanta care respinge planul nu primesc mai putin decat ar fi primit in cazul falimentului;

  • nicio categorie sau nicio creanta apartinand unei categorii nu primeste mai mult decat valoarea totala a creantei sale;

  • in cazul in care o categorie defavorizata respinge planul, nicio categorie de creante cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptante, astfel cum rezulta din ierarhia prevazuta la art. 138 alin. (3), nu primeste mai mult decat ar primi in cazul falimentului;

  • planul prevede acelasi tratament pentru fiecare creanta in cadrul unei categorii distincte, cu exceptia rangului diferit al celor beneficiare ale unor cauze de preferinta, precum si in cazul in care detinatorul unei creante consimte la un tratament mai putin favorabil pentru creanta sa.

In cazul in care judecatorul confirma planul de reorganizare, debitorul intra in etapa reorganizarii, masurile prevazute in plan devenind obligatorii. Perioada de reorganizare se poate intinde pe o perioada de maxim 3 ani, cu posibilitatea prelungirii cu inca un an.

Daca la finalul perioadei de reorganizare obligatiile asumate prin plan sunt indeplinite, debitorul este reinserat in circuitul economic.

 


[1] Jose M. Garrido, Out-of-Court Debt Restructuring, The World Bank, Washington, D.C., 2012, p. 2
[2] Ibidem, p. 28
[3] Echilibrul Nash, presupune ca fiecare jucator cunoaste strategiile de echilibru ale celorlalti jucatori si niciun jucator nu are nimic de câstigat schimbându-si doar propria strategie. (Osborne, Martin J.; Rubinstein, Ariel (12 Jul 1994). A Course in Game Theory. Cambridge, MA: MIT. p. 14. ISBN 9780262150415. apud https://en.wikipedia.org/wiki/Nash_equilibrium#cite_note-Osborne-1)
Profilul strategic reprezinta combinarea unui set de strategii, una apartinând fiecarui jucator. Un profil strategic corespunde echilibrului Nash daca niciun jucator nu poate obtine rezultate mai bune schimbându-si unilateral strategia. Fiecarui jucator i se comunica strategia celuilalt. Presupunem ca fiecare jucator se intreaba: „Cunoscând strategia celuilalt jucator, si luând in considerarea aceasta strategie ca fiind imutabila, imi profita sa imi schimb strategia?” Daca fiecare jucator raspunde cu „Da”, acest set de strategi nu este un echilibru Nash. Dar daca fiecare jucator alege sa nu-si schimbe strategia (sau ii este indiferent daca sa schimbe sau nu) atunci profilul strategic este un echilibru Nash. Prin urmare, fiecare strategie in echilibru Nash este cel mai bun raspuns fata de strategiile celorlalti jucatori din acea strategie. (https://en.wikipedia.org/wiki/Nash_equilibrium)
[4] Jose M. Garrido, Out-of-Court Debt Restructuring, The World Bank, Washington, D.C., 2012, p. 39
[5] Ibidem. p. 29
[6] Stanciu D. Carpenaru, Gheorghe Piperea, Sorin David, Legea societatilor. Comentariu pe articole, Ed. a 5-a, rev. Bucuresti, Editura C.H.Beck, 2014, pag 811

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *