Procedurile de prevenire a insolventei fac parte din categoria procedurilor de restructurare hibrid asa cum sunt ele definite de Jose M. Garrido in lucrarea  Out-of-Court Debt Restructuring. Procedurile hibrid reprezinta un amestec intre libertatea contractuala, specifica procedurilor informale de restructurare si interventia instantelor judecatoresti, in anumite puncte ale procedurii. Legea 85/2014 reglementeaza, sub titlul „Proceduri de prevenire a insolventei”, doua astfel de proceduri: Mandatul ad-hoc si Concordatul preventiv.

1. Mandatul ad-hoc (Art. 10 – 15)

In cadrul unei proceduri informale de restructurare, negocierile au sanse mai mari de reusita cand sunt mediate de experti independenti. Creditorii sunt ajutati de analizele si informatiile puse la dispozitie de catre experti, putandu-si forma astfel mai usor o opinie clara si obiectiva asupra activitatii si viabilitatii debitorului. De asemenea, expertii desemnati vor interveni in luarea masurilor necesare stoparii pierderilor si vor concepe si fundamenta planul de restructurare.[1]

Definitia legala (art. 5 alin. 1 pct. 36 L. 85/2014) este urmatoarea: „mandat ad-hoc este o procedura confidentiala, declansata la cererea debitorului in dificultate financiara, prin care un mandatar ad-hoc, desemnat de instanta, negociaza cu creditorii in scopul realizarii unei intelegeri intre unul sau mai multi dintre acestia si debitor, în vederea depasirii starii de dificultate in care se afla”

Legea nu reglementeaza foarte amanuntit aceasta procedura. Principalele aspecte reglementate sunt:

  • Procedura este o procedura confidentiala nu publica;

  • Mandatarul ad-hoc trebuie sa fie practician in insolventa;

  • Instanta numeste prin incheiere executorie un astfel de mandatar. Numirea de catre instanta are rolul unui filtru. Instanta analizeaza daca mandatarul propus este practician in insolventa si daca nu exista incompatibilitati in persoana acestuia. Independenta expertului desemnat este esentiala pentru reusita procedurii de restructurare deoarece este direct proportionala cu gradul de incredere si buna-credinta pe care se bazeaza astfel de proceduri.

  • Obiectivul manadatarului ad-hoc este urmatorul: „… a realiza, in termen de 90 de zile de la desemnare, o intelegere intre debitor si unul sau mai multi creditori ai sai, in vederea depasirii starii de dificultate financiara in care se afla debitorul, a salvgardarii acestuia, pastrarii locurilor de munca si acoperirii creantelor asupra debitorului”

  • Mijloacele de realizare a acestui obiectiv: „… mandatarul ad-hoc va putea propune remiteri, reesalonari sau reduceri partiale de datorii, continuarea sau incetarea unor contracte in curs, reduceri de personal, precum si orice alte masuri considerate a fi necesare”

In afara acestor prevederi exprese, legea lasa loc negocierilor contractuale.

In cazul survenirii unei dificultati financiare si in vederea pregatirii viitoarelor negocieri cu creditorii, trebuie creionat cat mai rapid un plan de criza cu focus pe fluxul de trezorerie (in perioada de criza instrumentul principal de lucru este cash-flow-ul). Planul va avea urmatorii pasi:

A) Analiza impactului:

  • Sensibilitatea businessului in contextul de criza si cuantificarea impactului (analiza de senzitivitate a riscului)
  • Analizarea aprofundata a viabilitatii businessului: este activitatea companiei una viabila, care sa merite eforturile de salvgardare? Are compania sanse de supravietuire?
  • Evaluarea resurselor financiare si raportarea acestora la nevoia viitoare de disponibilitati (cat rezista societatea cu actualele fonduri)
  • Evaluarea resurselor umane (impactul asupra productivitatii)
  • Evaluarea pietei (modificarile zilnice din piata) si a pozitiei companiei pe piata
  • Evaluarea parteneriatelor comerciale (impactul relatiilor comerciale cu clientii si furnizorii)

B) Adoptarea si implementarea de masuri rapide

  • Prioritizarea in timp: mentinerea costurilor absolut necesare pentru activitatile curente si implicit eliminarea tuturor costurilor care nu aduc beneficiu economic si intrari de disponibilitati imediate.
  • Segmentarea companiei: eliminarea sau restructurarea departamentelor/persoanelor ineficiente in acest context (reduceri de personal, somaj tehnic etc); focus asupra produselor profitabile si care aduc cat mai rapid disponibilitati; stoparea productiei/prestarilor de servicii pentru produse care nu au vandabilitate ridicata, profitabilitate si incasare rapida a pretului; inchiderea unor operatiuni; concentrarea resurselor pe clientii/produsele/canalele de top.
  • Stopare investitiilor (avand in vedere ca, pentru moment, nu stim daca exista timp de recuperare a banilor investiti), analiza riguroasa a achizitiilor, alte masuri de cost-cutting.
  • Managementul stocurilor (evitare stocaje, prelungirea perioadei de livrare daca este cazul) si al creantelor (evitare blocari de lichiditati in debitori care nu-si indeplinesc la timp obligatiile, eliminarea clientilor cu cele mai proaste rezultate)
  • Restructurarea/amanarea la plata a datoriilor (renegocieri cu creditorii societatii – termene de plata, obtinerea de credit-furnizor, prelungire linii credit, facilitati obtinute de la creditori)
  • Alte masuri specifice activitatii pentru gestionarea fluxurilor comerciale si de disponibilitati
  • Tot ce nu contribuie pozitiv la cash flow in termen scurt se elimina.
  • Supravietuirea e primordiala in aceasta faza decat cota de piata.

C) Asigurarea fluxurilor de trezorerie pentru aceasta perioada (managementul de cash) – instrumentul principal de lucru este Daily Cash Flow Forecast

  • Evaluarea de cash flow presupune o abordare extrem conservatoare.
  • Previzionarea intrarilor si iesirilor de disponibilitati banesti pe baza analizelor prezentate mai sus si actualizarea acestora pe intreaga perioada
  • Managerul trebuie sa controleze direct cash flow-ul, platile se fac numai dupa o analiza riguroasa si aprobarea acestora.

Pe langa planul de actiune orientat catre cash-flow, trebuie prioritizata mentinerea transparentei si prezervarea increderii din partea partenerilor. Trebuie pastrat in vedere faptul ca aceleasi nevoi de disponibilitati si supravietuire o au atat creditorii cat si debitorii companiei si numai printr-un acord comun si punerea la dispozitie a unor date transparente se poate genera incredere intre partenerii si implicit asigurarea fluxurilor de disponibilitati necesare in perioada de dificultate financiara.

 2. Concordatul preventiv (Art. 16 – 37)

Concordatul preventiv beneficiaza de o reglementare mai ampla decat mandatul ad-hoc. In esenta, procedura pastreaza aceeasi natura contractuala insa legea reglementeaza mecanisme care imbunatatesc procesul de aprobare si implementare a planului de restructurare.

Definitia legala (art. 5 alin. 1 pct. 17 L. 85/2014) este urmatoarea: concordat preventiv este un contract incheiat intre debitorul in dificultate financiara, pe de o parte, si creditorii care detin cel putin 75% din valoarea creantelor acceptate si necontestate, pe de alta parte, omologat de judecatorul-sindic, contract prin care debitorul propune un plan de redresare si de realizare a creantelor acestor creditori, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de depasire a dificultatii în care se afla;”

Principalele aspecte reglementate sunt:

  • Debitorul aflat in dificultate financiara solicita, printr-o cerere depusa la tribunalul de la sediul sau, deschiderea procedurii de concordat preventiv;

  • Prin aceeasi cerere propunere si numirea unui anumit administrator concordatar (practician in insolventa);

  • Dupa deschiderea procedurii, debitorul si administratorul concordatar intocmesc, in 30 de zile, tabelul creditorilor (include si creditorii contestati sau cu creante in litigiu, cuantumul creantelor si cauzele de preferinta – garantiile creantei) si oferta de concordat preventiv;

  • Oferta de concordat, care include in cadrul ei proiectul de concordat preventiv (planul de restructurare), este comunicata prin mijloace de comunicare rapida tuturor creditorilor si este depusa la grefa tribunalului pentru a putea fi cosultata;

  • Continutul proiectului de concordat preventiv:

Proiectul de concordat preventiv - continut

  • In primul an este obligatorie plata a minimum 20% din valoarea creantelor stabilite prin concordat.

  • In cazul in care prin proiectul de concordat se propun reduceri ale creantelor bugetare, este obligatorie prezentarea rezultatelor testului creditorului privat, pentru a se analiza daca sunt respectate normele privind ajutorul de stat. Doar daca este indeplinita aceasta conditie concordatul este opozabil si creditorului bugetar.

  • Dupa depunerea ofertei se deschide o etapa de maxim 60 de zile de negocieri cu creditorii. Procedura de negociere este flexibila nefiind una formalizata. Intalnirile pot fi individuale sau colective, intr-o singura etapa sau in mai multe. De asemenea, in aceasta etapa, se poate cere suspendarea provizorie a procedurilor de executare silita.

  • Pana la expirarea termenului maxim de 60 de zile, creditorii trebuie sa voteze prin corespondenta asupra ofertei de concordat.

  • Oferta de concordat este aprobata de creditori cu votul a minim 75% din totalul creantelor acceptate si necontestate.

  • Daca oferta este aprobata, se cere ulterior judecatorului sindic omologarea concordatului.

  • Pentru omologare, judecatorul analizeaza indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

    1. valoarea creantelor contestate si / sau in litigiu nu depaseste 25% din masa credala;
    2. concordatul preventiv a fost aprobat de creditorii care reprezinta cel putin 75% din valoarea creantelor acceptate si necontestate.
  • Dupa omologare se suspenda urmaririle individuale ale creditorilor semnatari. Suspendarea opereaza de drept, nu trebuie pronuntata expres de catre instanta.

  • Modificarile creantelor cuprinse in concordat profita si codebitorilor, fideiusorilor si tertilor garanti.

  • In maxim 15 zile de la omologarea concordatului creditori pot cere anularea lui pentru motive de nulitate relativa. Daca sunt motive de nulitate absoluta termenul este de 6 luni.

  • Judecatorul pronunta si suspendarea tuturor procedurilor de executare silita si poate dispune, la cerere, sub conditia acordarii de garantii, amanarea scadentei creantelor creditorilor nesemnatari pentru un termen de maxim 18 luni.

  • In perioada de derulare a concordatului preventiv omologat nu se poate cere deschiderea procedurii de insolventa. In aceasta perioada se poate cere, insa, rezolutiunea concordatului in cazul unor incalcari grave a obligatiilor debitorului asumate prin concordat (favorizarea unor creditori, instrainari fara contraprestatii etc)

  • Termenul maxim al perioadei de concordat este de 24 de luni de la data omologarii acestuia, cu posibilitatea de prelungire cu 12 luni. In cazul contractelor a caror scadenta depaseste termenul de 24 de luni prevazut pentru realizarea concordatului sau al celor pentru care se propun esalonari de plata in afara acestei perioade, dupa inchiderea procedurii de concordat, aceste plati vor continua conform contractelor din care rezulta.

  • Daca un creditor obtine in aceasta perioada un titlu executoriu are doua optiuni:

    1. fie solicita aderarea la concordat;
    2. fie are dreptul la orice alta varianta de recuperare prevazuta de lege. Sub acest ultim aspect trebuie avut in vedere insa faptul ca omologarea concordatului confera totodata debitorului posibilitatea solicitarii amanarii cu 18 luni a scadentei creantelor creditorilor nesemnatari. Prin urmare, debitorul are mecanisme de a contracara actiunea creditorului.
  • Daca, la final, se indeplinesc obligatiile asumate prin concordat, judecatorul constata realizarea obiectivului concordatului iar creantele modificate raman definitiv modificate.

  • Daca obiectivul concordatului nu poate fi realizat administratorul concordatar solicita judecatorului sindic sa constate nereusita concordatului preventiv si inchiderea procedurii.

 


[1] Jose M. Garrido, Out-of-Court Debt Restructuring, The World Bank, Washington, D.C., 2012,. p. 29

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *